Lucian Maier | Critic de film

The Alphabet Killer

April 2, 2009

Filmul a început să mă deranjeze pe bune în momentul în care mi-am pierdut interesul pentru cele de pe ecran şi, în acelaşi timp, acţiunea nici nu era atît de stupidă încît să fiu amuzat de cele văzute. Tom Malloy, autorul scenariului, spunea că a încercat să construiască o istorie în care să îmbine problemele lui John Nash din A Beautiful Mind cu ritmul poliţist din Zodiac. A obţinut o struţo-cămilă, un horror-thriller-crime-drama care nici nu sperie, nici nu te ţine cu sufletul la gură şi nici nu-ţi stoarce glandele lacrimare. The Alphabet Killer derulează o poveste în care detectivul principal e o fată care seamănă cu Ana cea haotică din filmul lui Julio Medem, o fată împiedicată să prindă un criminal chiar de fantomele fetelor ucise. Fantome plăsmuite de propria minte. … Citeste

Seven Pounds

March 22, 2009

Unele dintre paginile literare pe care le iubeam enorm acum vreo opt-zece ani sînt puse cap la cap de Tolstoi în nuvela Sonata Kreutzer. E o poveste despre un bărbat care, imediat ce constată că era înşelat, într-o criză de gelozie, îşi ucide soţia. Tolstoi discută problema căsătoriei şi a iubirii în genere. Şi consideră că Biserica a denaturat învăţătura creştină (lăsată de Isus) atunci cînd a oferit căsătoriei un loc central în viaţa comunităţii. Iubire înseamnă preferinţă pentru o anumită persoană şi e un temei suficient pentru căsătorie. Însă observăm că preferinţa aceasta dispare în timp sau se mută spre un alt subiect, iar în relaţie se instaurează ura în locul iubirii. Ura şi disputa continuă duc la înşelare, iar înşelarea poate duce la crimă. Această discuţie e extinsă spre raportul de putere dintre femeie şi bărbat în societate, spre calitatea dreptăţii juridice şi spre durerea şi nevoia de iertare pe care o presupune o crimă. Şi cu această ultimă idee ajungem în zona fierbinte a filmului conceput de Gabriele Muccino. Şi ca să nu ne frigem aşa rapid, o să mai plimb o vreme marfa prin piaţă. … Citeste

Twilight

March 18, 2009

În ultimele săptămîni m-am întîlnit cu o serie de elevi. Am discutat despre timp, alegeri în viaţă, despre cărţi, despre scrisoarea către liceeni a lui Tudor Chirilă, despre muzică sau filme. Iar cînd ajungeam la filme, am fost întrebat de nenumărate ori dacă am văzut Twilight. Şi mă distra gîndul că pînă la urmă o să iau o roşie în freză dacă nu văd povestea asta, care ocupă frenetic minţile şi visurile adolescenţilor (a tinerelor, în special). … Citeste

Slumdog Millionaire

March 7, 2009

Slumdog Millionaire e o exemplificare de clasă a ceea ce înseamnă realism magic (hollywoodian). O poveste cusută cu aţă albă, o poveste care încontinuu umflă situaţiile prezentate, pentru că basmele sociale trebuie să fie Mari cît Marele Ecran şi trebuie să acopere o ecuaţie pe care realitatea aia reală – din zonele calamitate ale metropolelor indiene sau braziliene – nu o poate respira din cauza propriei îngustimi. Pentru cei care iubesc frisoanele hollywoodiene, pentru cei care găsesc desfătare în povestirile care transcend problemele de zi cu zi şi ajung să redea viaţa în culori de vis, Slumdog Millionaire e filmul primăverii. Dacă mai puteţi crede că moş Crăciun îmbrăcat în roşu nu e un proiect al marketingului Coca-Cola, atunci, două ore cel puţin, filmul lui Danny Boyle va fi o încîntare. … Citeste

The Wrestler

March 1, 2009

Ceea ce apreciez la Darren Aronofsky e că întotdeauna îşi construieşte filmele încît, prin analogie, par un fel de maşini fără frînă. Aronofsky apucă o anumită cale – dramatică – şi accelerează, accelerează, iar cînd mai că ai ţipa la el să înceteze, accelerează şi mai tare încît strigătul îţi îngheaţă în gît (cînd traficantul de droguri îi spune lui Marion că nu şi-a scos penisul pentru a lua aer, a trebuit să opresc Requiem for a Dream pentru cîteva minute; e o amintire care încă mă urmăreşte). Autorul american stoarce din toate istoriile pe care le abordează şi ultimele picături de sînge, ceea ce arată destul de clar că nu există vreo posibilitate de a înşela sau de a părăsi sfera simţirii sau gîndirii circumscrise de Aronofsky în proiectele sale. … Citeste

Pescuit sportiv

February 25, 2009

Pescuit sportiv mi-a plăcut. O întîmplare din viaţă, cîteva ore, portrete interesante şi o propunere estetică remarcabilă. Un film narat la persoana I, în care vedem totul în timp real (în realitatea acţiunii), din perspectiva fiecărui personaj implicat în poveste. Această vedere nu e repetitivă, nu e o alternanţă prin care urmărim detaliile aceluiaşi moment prin ochii altui şi altui caracter, ci e o traversare cronologică a unei după-amieze, aşa cum o privesc cei de pe ecran şi în aşa fel încît prin parcurgerea diferitelor unghiuri subiective din poveste, noi, spectatorii, să avem un ansamblu de date dinspre care să putem judeca şi pe care să le putem judeca. … Citeste

The Curious Case of Benjamin Button

February 22, 2009

Din motive care nu sînt greu de înţeles la Hollywood – nevoia de verosimilitate, de a duce personajele în situaţii cît mai apropiate de viaţa curentă pentru a fi mai uşor de asumat şi, finalmente, nevoia de a oferi o lecţie despre viaţă – Eric Roth (care a scris şi scenariile lui Forrest Gump, The Insider sau Munich) mitraliază povestirea lui Scott Fitzgerald. Întîmplările (cu totul altele în film) sînt plasate cu vreo şaizeci de ani mai aproape de zilele noastre, umorul rămîne în textul literar şi, la fel, numai acolo vom găsi o progresie logică a personajului principal, un personaj care acţionează justificat, după propria psihologie şi după propriile interese. … Citeste

Revolutionary Road

February 18, 2009

Revolutionary Road vorbeşte despre sfera ideologică exportată de Hollywood, Visul American. Familie americană din clasa de mijloc, anii cincizeci, cu o casă în suburbiile New York-ului, el munceşte pentru a susţine familia, ea are grijă de casă şi dă sens muncii lui prin felul în care i se dedică şi prin care se dedică şi copiilor lor. Cel puţin pînă la un punct. Pînă cînd visul ei de afirmare se destramă definitiv. Voia să fie actriţă şi dacă ar fi reuşit în iniţiativa asta actoricească probabil că viaţa de familie ar fi fost acoperită, suportabilă. Nu vreau să spun că ea poartă vina degenerării vieţii în familie, deloc. Cînd relaţia devine o corvoadă (timpul distruge tot, era moto-ul lui Gaspar Noe în Irreversible) – şi cum două persoane care au un trecut împreună îşi cunosc toate neajunsurile, toate neîmplinirile, – celălalt pîndeşte momentul oportun în care să lovească în punctul cel mai dureros. … Citeste

Valkyrie

February 10, 2009

Valkyrie are un început destul de ilar. Într-o aceeaşi secvenţă, Tom Cruise gîndeşte şi scrie în germană, apoi începe să gîndească în engleză, dar continuă să scrie în germană, prima parte fiind introdusă în peliculă probabil pentru a clarifica spectatorilor faptul că nemţii vorbesc germană în realitate şi că filmul ăsta e cu nemţi. Cruise îl joacă pe Claus von Stauffenberg, colonel în armata germană care a luptat pe toate fronturile celui de-al Doilea Război Mondial şi care a fost în avanposturile celui mai celebru complot împotriva lui Hitler, cel care a avut punctul culminant pe 20 iulie 1944. Tom Cruise oferă o interpretare de încredere, fără a fi, însă, nuanţată pe motivaţiile psihologice sau pe convingerile personale pentru care personajul interpretat s-a alăturat rezistenţei germane. … Citeste

Milk

February 1, 2009

Milk e cel mai bun film care a venit la noi pe ecrane în ultima jumătate de an. Cam de la Auf der andere Seite încoace nu cred că a fost vreo poveste care să îmi stîrnească interesul atît de tare încît să nu mai mişc în scaun în timpul vizionării. Şi dacă dintre premierele lunii viitoare viaţa lui Ernesto Che Guevara în viziunea lui Steven Soderbergh – Che – nu e mai răsărit, atunci cu siguranţă Milk va mai fi o vreme cel mai bun film de pe marile ecrane româneşti. Fiindcă The Curious Case of Benjamin Button sau Slumdog Millionaire (care vor veni curînd) nu au aceeaşi credibilitate pe care lui Milk i-o dă construcţia psihologică realistă a personajelor şi radierea din registrul acestui proiect a normei metodologice hollywoodiene a demersului linear deductiv. … Citeste

Journées du souvenir, 2009

January 20, 2009

Priveam interviurile cu Klaus Barbie, aşa cum le aşezase Kevin Macdonald în Mon meilleur ennemi, un documentar care a rulat în toamna lui 2008 în ţară, şi nu îmi venea să cred că omul acesta îşi ţesuse o pînză opacă în care îşi învelise tot trecutul de mercenar SS. În avion, în drum spre Franţa, apoi la proces, în Lyon, avea privirea unui căţel certat pe nedrept. Întotdeauna mi-am spus – sau mai bine spus, ori de cîte ori am avut ocazia odată ce am văzut proiectul acesta – că o foarte bună încercare pentru toţi cei implicaţi în maşinăria nazistă în al Doilea Război Mondial ar putea fi Nuit et brouillard, documentarul din 1954 al lui Alain Resnais. Poate că dacă ar fi fost capturaţi şi obligaţi să-l vadă non-stop ani de zile, precum în exerciţiul pe care i-l aplică psihiatrii lui Alex în A Clockwork Orange, măcar la nivel psihic ar fi simţit o parte din cazna pe care ei au gîndit-o pentru evreii închişi în lagăre. … Citeste